Mi-a plăcut Panait Istrati. Îmi plăcea cum vorbea el despre locul nostru comun de naștere – Brăila.
Deseori am încercat să văd cu ochii minții locurile descrise de el. Poate că și asta m-a determinat să văd culoare în tot ce mă înconjura.
Sunt printre oamenii care i-au dedicat viața.
Am vrut să mă apropii cât mai mult de ea, așa că m-am mutat în boemul București și m-am înscris la Arte. Era perioada când aveam voie să visăm doar câțiva norocoși ai sorții. Scriind asta îmi amintesc drumul meu și-mi vine să zâmbesc.
Frumos drum!
Am încercat să-mi creez propria-mi lume din linii și culori.
Un text despre artă, despre creație, despre orice. De fapt arta e orice dar un orice care nu e facil.
Facilul este neutru, e sec, e gol.El nu permite sentimentul. Sentimentul e altceva.
Ce ironie, arta este orice dar altceva!
Poate sentiment, deci viata, traire, complexitate, expresie…multă expresie și munca…probabil la fel de multă.
Cel mai scurt drum de la pămant la soare e doar linia dreapta. Să fie asta o lege?
Adică cel mai scurt drum de la întuneric la lumina e linia dreapta…adică sinceritatea….Nudă, directă, brutală ca arta…
Sau ca artă?
.
